Cum m-am vindecat în mod miraculos? II
Continuare de aici.
Auzeam tot ce se petrece în jurul meu, dialogurile dintre medici şi asistente… M-am ridicat legat de cele două perfuzii şi am început să mă mişc trăgîndu-le după mine, sprijindu-mă în acelaşi timp în ele, piedici şi ajutor în acelaşi timp:
- Domnu doctor, domnu doctor, am strigat…. mi-a trecut! Gata.
S-a luminat la faţă, a scos stetoscopul, m-a aşezat mai mult cu forţa pe pat…
- Da, după 20 de ore…
- E gata?
- Nu… sînteţi încă în mare pericol, abia acum începe partea cea mai dură… sper să aveţi vase bune. Acum încep să circule prin tot corpul minicheagurile formate. Vă ţin pumnii! Dacă vă simţiţi rău, vă rog să mă chemaţi prin asistentă la orice lucru pe care îl bănuiţi a fi în neregulă…
Am fost mutat din blocul de terapie intensivă într-un salon faţă în faţă, aproape, Coronarieni, sala “morţilor”.
În noaptea aceea am rostit o singură rugăciune şi tot timpul mă blocam la “facă-se voia Ta, precum în cer… aşa şi pe pămînt… facă-se voia Ta, facă-se voia Ta… “.
Răstignit între perfuzii, cu pieptul gol, între gemetele celorlaţi cinci pacienţi din camera 606, am înţeles că mi-am încheiat tinereţea definitiv, mai devreme cu mult de 40 de ani.
N-am închis ochii toată noaptea şi m-am gîndit pe îndelete la tot ce făcusem pînă atunci, la toate “realizările”, Biserică, la Natalia, la copii şi în noaptea aceea s-a răsturnat în mod definitiv ordinea….acum mă gîndesc la Natalia, la copii, apoi la toate celelalte.
Pe la ora 5.00, voci, agitaţie… a murit un bolnav. I-am întîlnit mai apoi soţia pe hol.
Cu toate somniferele injectate în mine am reuşit să aţipesc cîteva zeci de minute pînă la vizita profesorului.
M-am trezit aproape luat pe sus, decuplat de la perfuzii, monitorizat cu un aparat care mi-a măsurat pentru 24 de ore pulsul …
Va urma
Auzeam tot ce se petrece în jurul meu, dialogurile dintre medici şi asistente… M-am ridicat legat de cele două perfuzii şi am început să mă mişc trăgîndu-le după mine, sprijindu-mă în acelaşi timp în ele, piedici şi ajutor în acelaşi timp:
- Domnu doctor, domnu doctor, am strigat…. mi-a trecut! Gata.
S-a luminat la faţă, a scos stetoscopul, m-a aşezat mai mult cu forţa pe pat…
- Da, după 20 de ore…
- E gata?
- Nu… sînteţi încă în mare pericol, abia acum începe partea cea mai dură… sper să aveţi vase bune. Acum încep să circule prin tot corpul minicheagurile formate. Vă ţin pumnii! Dacă vă simţiţi rău, vă rog să mă chemaţi prin asistentă la orice lucru pe care îl bănuiţi a fi în neregulă…
Am fost mutat din blocul de terapie intensivă într-un salon faţă în faţă, aproape, Coronarieni, sala “morţilor”.
În noaptea aceea am rostit o singură rugăciune şi tot timpul mă blocam la “facă-se voia Ta, precum în cer… aşa şi pe pămînt… facă-se voia Ta, facă-se voia Ta… “.
Răstignit între perfuzii, cu pieptul gol, între gemetele celorlaţi cinci pacienţi din camera 606, am înţeles că mi-am încheiat tinereţea definitiv, mai devreme cu mult de 40 de ani.
N-am închis ochii toată noaptea şi m-am gîndit pe îndelete la tot ce făcusem pînă atunci, la toate “realizările”, Biserică, la Natalia, la copii şi în noaptea aceea s-a răsturnat în mod definitiv ordinea….acum mă gîndesc la Natalia, la copii, apoi la toate celelalte.
Pe la ora 5.00, voci, agitaţie… a murit un bolnav. I-am întîlnit mai apoi soţia pe hol.
Cu toate somniferele injectate în mine am reuşit să aţipesc cîteva zeci de minute pînă la vizita profesorului.
M-am trezit aproape luat pe sus, decuplat de la perfuzii, monitorizat cu un aparat care mi-a măsurat pentru 24 de ore pulsul …
Va urma
13 Votes
2 bloggers like this post.
31 Responses to Cum m-am vindecat în mod miraculos? II
naomi says: Terapie intensiva, cea mai urata experienta din viata mea. Si acum imi dau lacrimile si ma iau fiori, o Doamne. Ai un sentiment de pustietate si ostilitate ne mai intalnit. Nu ma durea atat de tare, dar chemam asistenta, ma simteam mai bine cand o vedeam prin preajma, asa stiam ca n-am ajuns in iad. De rugat, cum spuneti, nu puteam sa adun doua cuvinte intr-o rugaciune.
Imi suna telefonul si nu puteam sa-l tin in mana iar cand asistenta mi l-a pus la ureche nu am putut sa scot numai sunete si alea in soapta.
Simteam ca am ajuns la un capat de drum unde nimeni drag nu ma va mai vizita, ma simteam desmembrata si abandonata de omenire. Asta pana cand lacrimile au inceput sa-mi curga de intristare, durere, frustrare; nici eu nu stiu ce a fost. Atunci am simtit o caldura launtrica si nu stiu daca am visat sau am avut vedenie. Eram intinsa pe un pat cu asternut alb stralucitor iar eu eram imbracata intr-o camasa lunga tot de un alb astralucitor iar la cap pe o polita in perete era o vaza aurie cu niste flori frumoase pe care nu vi le pot descrie pentru ca asa culori si asa frumusete nu am mai vazut. Plina de pace am adormit.
Stiu ca v-am mai povestit dar nu m-am putut abtine. Scuze pentru reluare.
Imi suna telefonul si nu puteam sa-l tin in mana iar cand asistenta mi l-a pus la ureche nu am putut sa scot numai sunete si alea in soapta.
Simteam ca am ajuns la un capat de drum unde nimeni drag nu ma va mai vizita, ma simteam desmembrata si abandonata de omenire. Asta pana cand lacrimile au inceput sa-mi curga de intristare, durere, frustrare; nici eu nu stiu ce a fost. Atunci am simtit o caldura launtrica si nu stiu daca am visat sau am avut vedenie. Eram intinsa pe un pat cu asternut alb stralucitor iar eu eram imbracata intr-o camasa lunga tot de un alb astralucitor iar la cap pe o polita in perete era o vaza aurie cu niste flori frumoase pe care nu vi le pot descrie pentru ca asa culori si asa frumusete nu am mai vazut. Plina de pace am adormit.
Stiu ca v-am mai povestit dar nu m-am putut abtine. Scuze pentru reluare.
Nu trebuie să îţi ceri scuze.
1. În primul rînd este aşa de emoţionant că ai relatat o experienţă autentică.
2. în al doilea rînd este aşa de frumos că ştii să povesteşti frumos şi…
3. ai scris şi corect… vezi, cînd îţi dai drumul… scrii şi frumos şi corect
1. În primul rînd este aşa de emoţionant că ai relatat o experienţă autentică.
2. în al doilea rînd este aşa de frumos că ştii să povesteşti frumos şi…
3. ai scris şi corect… vezi, cînd îţi dai drumul… scrii şi frumos şi corect
-
adrian says:
ai dreptate, este emotionant ce a scris doamna/domnisoara Naomi.
Atat de emotionant incat imi pare sincer rau pentru replicile mai dure pe care i le-am adresat uneori.
- Domnule Adrian, eu am nevoie de iertarea dv pentru ca am fost “inervanta” (si poate ca mai sunt
Desi poate nu credeti, dar acele replici mi-au facut bine. Multumesc.
- M-ati “inervat”, asa e, dar si reactia mea a fost exagerata.
Imaginea unui om care sufera intr-o sectie de terapie intensiva ma goleste de orice elan polemic.
Va multumesc ca nu-mi purtati pica.
Foarte frumos ce-ati scris. Pentru mine, randurile dvs. sunt mai folositoare decat un vagon de carti de stiinta.
-
-
- Multumesc. Totul vi se datoreaza. Si asta nu este tot; pot relationa foarte usor in societate, ceea ce in urma cu aproape un an imi era foarte greu. Multumesc Domnului si dv.
V-am spus c-o sa ma dau pe brazda.
-
Cristina says:
Sunteti printre oamenii rari, speciali, aveti ceva ce extrem de putini oameni au: capacitatea de a schimba, de a-si recunoaste greseala, si aici vorbesc despre recunoastere autentica nu doar din varful buzelor sau tastelor… sunt asa putini cei care reusesc asta.
-
